Cum evaluezi inteligenta copilului tau
Ah! Mi-am patat bluza cu care trebuie sa plec la petrecere! Mi s-a modificat programul la scoala si nu mai pot merge la antrenament! Cum sa-l fac sah mat pe tata? Copilul tau gaseste rezolvari in astfel de situatii problematice? Inseamna ca ai un copil inteligent.
Inteligenta este inteleasa ca adaptare la situatii si capacitate de a rezolva problemele. Cand afirmam despre o persoana ca este inteligenta spunem, de fapt, ca se adapteaza usor situatiilor noi de viata prin care trece si gaseste solutiile cele mai bune la problemele cu care se confrunta.
Inteligenta privita ca o capacitate de rezolvare a problemelor a condus la descrierea mai multor tipuri de inteligenta corespunzatoare fiecarui tip de problema rezolvata. Un copil care rezolva cu usurinta problemele concrete ale vietii are o buna inteligenta concreta. Daca, atunci cand ajunge in statia autobuzului care-l duce zilnic la scoala descopera ca acesta nu circula si gaseste o alta cale de a ajunge la scoala la timp, se poate afirma ca are o buna inteligenta concreta. Daca rezolva rapid probleme abstracte, de matematica, de exemplu, are o buna inteligenta abstracta. Atunci cand apeleaza frecvent la analiza in gasirea unei solutii la o problema are inteligenta analitica, pe cand daca inventeaza solutii are inteligenta inventiva. Copiii cu inteligenta inventiva spun des acasa: "Am obtinut acelasi rezultat la matematica astazi, dar am rezolvat altfel decat Roxana, care a lucrat la tabla. Doamna invatatoare mi-a spus ca am rezolvat si eu bine, chiar daca pe alta cale".
Descopera tipul de inteligenta al copilului tau
Este esential ca parintii si profesorii sa descopere ce fel de inteligenta au copiii. Se aud frecvent afirmatii ale parintilor de tipul: "copilul meu este un prost, nu intelege nimic la matematica" (sau la lb. romana, fizica, educatie civica etc). Daca intelegi ca inteligenta este de mai multe feluri si identifici tipul de inteligenta al propriului copil, atunci te eliberezi de convingerea ca ai un copil prost. Rezultatul? Relatia ta cu copilul, preschimbat din ratusca cea urata in lebada, se imbunatateste considerabil. Primul pas in obtinerea performantei este identificarea tipurilor de probleme pentru rezolvarea carora copilul este inzestrat.
Inteligent inainte de a se naste
In perioada intrauterina, stilul de viata si alimentatia mamei influenteaza dezvoltarea inteligentei fatului. Copiii ai caror mame au avut o alimentatie echilibrata si bogata in peste sunt semnificativ mai inteligenti, demonstreaza dr. Barbara Levine, sefa Departamentului de Nutritie de la Centrul Medical Cornell, Spitalul New York.
Dupa nastere, inteligenta copilului poate fi, de asemenea, dezvoltata cu ajutorul alimentatiei, al stilului de viata si al educatiei. In primii ani de viata, poate fi imbunatatita cu ajutorul jocurilor de asamblare, de descoperire, de punere de probleme de tipul "Lipeste si invata", "Domino pentru copii". Mai tarziu, valorizarea inteligentei de catre familie, rezolvarea constanta, de catre copil, a problemelor scolare si de zi cu zi duc la dezvoltarea inteligentei sale.
Esentiale in dezvoltarea inteligentei copiilor sunt urmatoarele atitudini ale familiei si ale profesorilor: sa-i arati incredere "Stiu ca esti inteligent", sa-l incurajezi" Stiu ca ai sa te descurci", sa te axezi pe depasirea erorilor si nu pe greseli "Se intampla si sa gresim. Incearca iar", sa-i incurajezi curiozitatea si sa gradezi problemele in functie de dificultate. Incepi intotdeauna cu problemele cele mai putin dificile si treci, treptat, la cele mai dificile. Este o metoda de antrenare a inteligentei.
Inteligent este, dar are note mici
Inteligenta este necesara insa nu si suficienta pentru a prognoza reusita scolara. In cazul unei nereusite scolare cauza nu este, in cele mai multe cazuri, inteligenta diminuata a copilului. Psihologul Monica Calugaru, asistent universitar la Universitatea Hyperion declara: "Imi amintesc de o mama care se plangea de notele proaste ale copilului sau. "Sigur nu-l duce capul", obisnuia sa spuna. In urma discutiilor purtate a reiesit ca notele proaste ale copilului au inceput sa apara de cand relatia sa cu sotul s-a deteriorat. Deci copilul sau era normal din punct de vedere intelectual. Ceea ce-i influenta reusita scolara era climatul afectiv deteriorat. Intr-un alt caz, notele proaste au inceput sa-si faca aparitia dupa nasterea fratelui mai mic. Era modalitatea prin care fratele mai mare cerea, inconstient, atentia parintilor, atentie care, o data cu nasterea fratelui, s-a diminuat. Iata de ce, atunci cand apar esecuri scolare, alaturi de masurarea inteligentei trebuie sa se studieze contextul de viata precum si alte atribute psihice ale copilului (increderea in sine, stima de sine, emotivitatea, atentia, memoria etc)".
Copiii supradotati pot fi identificati din timp
Atunci cand performantele copilului tau scad brusc, poti apela la consilierii scolari prezenti in scoli si licee. Acestia dispun de baterii de teste de inteligenta construite special pentru a identifica atat nivelul de dezvoltare a inteligentei cat si tipul de inteligenta. Gratie acestor teste, consilierii scolari isi formeaza o parere corecta asupra capacitatilor copilului tau si-l pot ajuta sa obtina performante scolare. Mai mult decat atat, pot identifica, din timp, copiii supradotati, asa cum afirma si Florin Colceag, presedintele Institutului Roman pentru Studii si Cercetari Avansate: "Educatia copiilor supradotati si talentati este cea mai fundamentata forma teoretica de educatie, la acest moment.
Copiii supradotati se manifesta in toate domeniile si aduc cu ei in cultura, arta, stiinta, intelepciune, respect si dau valoare oricarei directii in care se implica. Un exemplu in aceasta directie este Monica Hurdubei, care recent a luat cea mai mare nota obtinuta vreodata la un concurs canadian de pian. Pe Monica o stiu de cand avea 6 ani si am vazut-o crescand in pasiunea ei pentru pian. Acum a terminat liceul, cu un an mai devreme decat ceilalti copii, este deja admisa la Conservatorul din Montreal si este cea mai tanara pianista care canta ca solista in concerte cu orchestra".
Alt fel de inteligenta - inteligenta emotionala
Asigura calitatea relationarii interpersonale. Psihologii, si nu numai ei, au observat ca oricat de inteligent este cineva, copil si adult in egala masura, poate avea nenumarate esecuri, atat in viata personala cat si in cea sociala. Deseori auzim: "Desi copilul tau este foarte inteligent, nu ma inteleg cu el in clasa", "Desi este inteligent, copilul tau nu vrea sa invete si se bate cu toti colegii", "Este atat de inteligent! Cum a putut sa devina dependent de droguri?"
Ce faci cand copilul tau prescolar trebuie sa manance, insa atentia lui este atrasa de jucarii, fereastra, degetele proprii iar tu, mamico sau taticule, esti in criza de timp? Sau cand baiatul de 15 ani se pregateste sa plece la o petrecere pentru care este deja imbracat iar camera lui este intr-o dezordine completa, desi intelegerea a fost: "Te duci la petrecere daca-ti faci curatenie in camera!". Daca te enervezi, iti pierzi cumpatul, tipi si chiar ii dai cateva palme copilului nu se va schimba nimic. Daca folosesti inteligenta emotionala, fii sigura ca situatiile de acest gen vor fi din ce in ce mai rare. Daca fiica sau fiul tau uita iar si iar ceea ce are de facut, tipetele tale nu vor da rezultate. Pune-ti in practica inteligenta emotionala si intreaba-l: "Ce pot face ca sa-ti fie mai usor sa-ti amintesti lucrurile importante pe care te rog sa le faci?".
Pentru a avea o buna inteligenta emotionala trebuie sa-ti cunosti sentimentele, ca si pe ale celorlalti, sa fii empatic, echilibrat in fata impulsurilor emotionale si comportamentale, sa ai o atitudine pozitiva fata de ceilalti. Daca doresti ca viitorul adult, copilul tau, sa fie cat mai capabil sa-si faca viata frumoasa, este important sa-i cunosti tipul de inteligenta si sa-i dezvolti abilitatile specifice inteligentei emotionale.
-------------------------------
Dana Peristeri, 36 ani
Sincer, nu cred sa existe mama care sa puna la indoiala inteligenta copilului sau. Normal, de obicei, al meu e cel mai cel, pentru ca orice mama stie ca puiul sau are ceva deosebit fata de ceilalti, iar acel ceva, din punctul ei de vedere, sigur tine de inteligenta.
Nu mi-am dorit niciodata un mic Einstein, pentru ca acesti copii ma speriau, eram convinsa ca Andrei are o inteligenta normala si aceasta imi era de ajuns.
In clasa I, la vreo luna de la inceperea scolii, Andrei a venit acasa extraordinar de fericit: doamna ii spusese ca e "istet". L-am intrebat daca stie ce inseamna cuvantul, si mi-a raspuns ca nu, dar ca "e de bine". I-am zis ca inseamna "destept" si ca intr-adevar "e de bine". Omuletul meu s-a bosumflat :
- "Asta inseamna? Si i-a luat atata timp sa-si dea seama?"
Ca orice parinte care se respecta, am incercat si eu sa leg reusita scolara de inteligenta. Mare greseala! Inteligenta il ajuta pe Andrei sa munceasca mai putin, sa recupereze mai repede ce pierde sau sa inteleaga mult mai repede lectiile noi, nu sa fie primul in clasa. Il intereseaza mai mult sa fie bine vazut in grupul de prieteni, decat sa fie primul in clasa, asa ca isi foloseste inteligenta in aceasta directie.
-------------------------------
Andrei Peristeri, 11 ani
Pentru mine, inteligenta este foarte importanta, pentru ca fetele sunt innebunite dupa baieti inteligenti, iar eu vreau sa fiu vazut ca unul dintre ei. Inteligenta mai inseamna si a avea vocabular, iar pentru aceasta trebuie sa citesti foarte mult (aici eu trebuie sa mai lucrez). Nu poti sa te duci la un interviu si sa incepi sa te balbai, pentru ca, din clipa aceea, oamenii isi vor da seama ca nu stii sa vorbesti si te vor respinge.
Parintii mei imi vorbesc mereu despre inteligenta. Imi spun ca pentru a ajunge cineva in viata trebuie sa fii inteligent si bun in ceea ce faci.
Profesorii fac tot timpul referiri la inteligenta noastra: "Nu aveti pic de inteligenta", sau "Apropo de inteligenta, in clasa asta deja miroase a creier incins". Cel mai tare ma deranjeaza insa cand ne fac "tampiti", "prosti", sau "idioti", pentru ca nu mi se pare normal sa ne jigneasca.
DANIELA GHEORGHE este psiholog specializat in terapia copilului abuzat emotional, fizic si sexual, neglijat, abandonat. Are experienta in art-terapie, este formator autorizat de Ministerul Sanatatii si Familiei in "Protectia si bunastarea copilului". Co-autor al lucrarii "Ghiduri de bune practici pentru parinti."
Dincolo de intelectul unui copil supradotat
David are 10 ani si este un baiat foarte talentat. Se deosebeste de ceilalti colegi prin faptul ca are o viteza mai mare de invatare, invata singur numai ceea ce-l intereseaza, fara ajutorul adultilor, are o memorie excelenta si un nivel superior de concentrare a atentiei. Are un QI situat la limita superioara dar coeficientul inteligentei emotionale este la nivel mediu, spre inferior. La un moment dat, rezultatele scolare erau din ce in ce mai scazute si comportamentul sau, din ce in ce mai agresiv, negativist.
L-am intalnit pe David pentru prima data in clasa lui, alaturi de ceilalti colegi. I-am observat tendintele de a se izola de restul clasei. Invatatoarea spunea ca toate incercarile ei de integrare au esuat. Mai tarziu, i-am cunoscut si pe parintii lui David care nu intelegeau de ce fiul lor, cu un QI destul de mare, nu reuseste sa se adapteze mediului scolar, sa obtina rezultate extraordinare la invatatura. Important era ca ei sa-si dea seama de faptul ca uneori copiii foarte inteligenti nu se pot adapta situatiilor noi din cauza unor dificultati emotional-afective si de relationare.
Scutul de aparare al lui David
David a venit la cabinet, unde se simtea in siguranta. Aici totul decurgea bine, dar ramaneau mereu problemele de la scoala. Mi-am dat seama ca mai potrivit ar fi sa intervin chiar in mediul in care nu se simte bine, unde are problemele cele mai mari. Ca prim pas in integrarea lui David am inceput sa lucrez impreuna cu colegul meu Bruno Mastan, coterapeut, de formatie actor (specializat in lucrul cu copiii), cu invatatoarea si intreaga clasa. Este o forma de art-terapie de grup. Unul dintre primele exercitii a fost "Scutul de aparare". Spre surprinderea noastra, cel care a dorit sa-si prezinte scutul a fost chiar David. Era vizibila dorinta sa de a le arata colegilor adevarata sa fata, ceea ce-i place, ceea ce nu-i place, cine ii sunt prietenii si ce-i da speranta. A fost prima data cand avea o initiativa de colaborare si interactiune cu colegii. Lucrarea sa a fost apreciata de catre colegi si au discutat pe seama acestui exercitiu.
Monstrul, aliatul invizibil
Un alt exercitiu a fost "Eu si monstrul". Copiii erau rugati sa deseneze un cap care sa reprezinte intr-o parte autoportretul iar in cealalta parte monstrul care exista in el (daca ei considera ca exista). Totii copiii au desenat cu mare placere acest monstru apoi au povestit despre el. Si-au prezentat pe rand lucrarile. La intrebarea "Te sperie monstrul?", David a raspuns: "Nu, deoarece numai el ma poate ajuta sa-mi inving temerile". Ceilalti copii nu au inteles cum un monstru te poate ajuta, dar el le-a explicat: "Cand ai emotii mari si crezi ca nu vei reusi, uneori ceva mai rau decat frica te poate ajuta". Discutiile au fost aprinse pe aceasta tema si totii copiii au ajuns la concluzia ca nu ar dori sa inchida monstrul, nici sa-l distruga, ci ar putea sa-l transforme. Initial, David a spus ca ar lasa monstrul sa "mearga in Rai si in felul acesta ar strica si Raiul, ca este cam plicticos". Din nou a starnit controverse care au trebuit discutate. Intr-un final a ajuns la concluzia ca monstrul nu are atata putere incat sa modifice Raiul "si nici nu ar fi bine, asa ca mai bine l-ar modifica Raiul pe monstru". Era un pas important pe care copilul il facea spre ceilalti si spre sine. Toate afirmatiile lui controversate il aduceau in centrul atentiei, ceea ce era foarte important pentru el.
Atentia atrage atentie
Urmatoarele sedinte am lucrat in grupuri mici apoi in grupul mare, iar David a inceput sa colaboreze cu colegii sai, sa le accepte punctul de vedere, sa nu-i mai judece pentru greselile lor sau lipsa de cultura, ci sa-i ajute cand poate. Sedintele de terapie de grup s-au desfasurat in paralel cu sedintele de terapie individuala, unde discutam multe dintre intamplarile din clasa.
Numai prin cunoasterea foarte buna a copilului si a mediului in care traieste am putut planifica o astfel de terapie care a avut succes. Cateva dintre dintre sedintele de grup s-au desfasurat impreuna cu parintii lui David, care si-au dat seama ca fiul lor are nevoie de multa atentie, de incurajare si mai ales, de dragoste.
Preluare din Psihologia Azi, Mai 2005. Articol semnat Maria Tanase Manzat.
