Dorinta lui Edit pleaca catre Trusturile Media
Domeniile care implica o colaborare cu oamenii de rand sunt domeniile in care multe persoane se pot integra dar putine reusesc sa se mentina la un nivel care sa le inspire stabilitate si sa nu ii lase sa cada in derizoriu. Contactul cu oamenii nu implica numai cateva cuvinte ci atunci cand intri in contact cu o persoana, cuvintele, atentia, mimica si gesturile, intelegerea trebuie sa fie focalizate catre un singur punct si acela este subiectul pe care il ai in fata, astfel incat aceasta sa simta ca acea conversatie nu este una inutila, fara un fundament ci din contra, ca este o conversatie plenara in care intelesul este inradacinat.
Am inceput sa ma indrept spre un domeniu care implica multa seriozitate, capacitate de a lucra in echipa si multa munca, de la o varsta foarte frageda....de la 15 ani. Am scris si pentru ziar, pentru reviste, m-am familiarizat o perioada scurta dar suficienta cu lumea radioului si m-am initiat in tainele televiziunii, pe cararile careia am continuat pana in ziua de astazi. Cu siguranta multi ar spune, si chiar au spus, ca asemena lucruri nu sunt cu putinta, ca o singura persoana atat de tanara nu poate face atatea lucruri. Eu cred un singur lucru....un om nu are niciodata limite ... ori de cate ori imi doream ceva foarte mult, reuseam sa imi indeplinesc dorintele. Sunt constienta de puterea pe care o am si de limitele mele.
Cred ca cel mai mult si-a pus amprenta asupra mea televiziunea. Dar concomitent si acest domeniu are un strop din personalitatea mea, si eu am o amprenta pe ceea ce inseamna televiziune. Televiziunea este un domeniu in care cel care intra in el nu poate rezista mult daca nu exista aceasta simetrie, pentru ca cele doua elemente care intra in alcatuirea intregului nu isi mai au rostul. Televiziunea este o continua interactiune a celor doua elemente fundamentale care intra in alcatuirea ei....persoana si domeniul in sine, si astfel se naste omul de televiziune.
Am trecut prin multe atat ca jurnalist de televiziune dar si ca realizator de emisiune. Jurnalismul a devenit pentru mine un drog. Am inceput de jos, de la termenii de baza, de la folosirea limbajului audioviziual, am continuat cu filmatul si intr-un timp scurt le-am imbinat pe toate si am inceput sa merge de una singura in cautarea stirilor pe care telespectatorii le asteapta in fiecare seara in jurnal si sa realizeze emisiuni in direct.
Nu m-am conformat niciodata cu stiri simple care sa nu implice un risc sau un efort mai mare. Intotdeauna, profitand de cele doua capacitati pe care le-am avut si mai apoi le-am fructificate, cea de a vedea stirea in calitate de jurnalist si cea de a filma, am plecat in cele mai nonconformiste locuri, unele periculoase, pentru a scoate la ivela subiecte pe care altii nu le-au avut. De la filmatul cu camera ascunsa in policlinica pentru a scoate la lumina conditiile precare, mergand pe linia accidentelor, cadavrelor, filmat in inchisoare si pana la filmatul pe ascuns a unor boschetari am avut activitati destul de multe. Ceea ce m-a indemnat de fiecare data a fost setea de cunoastere si dorinta arzatoare de a fi cea care are subiecte care sa atraga interesul comunitatii. Nu de fiecare data mi-au iesit, uneori aveam esecuri dar am continuat pentru ca o viata in care nu iti asumi riscuri sau esecuri este o moarte timpurie. Nu mi-a fost frica de nimeni si de nimic si am refuzat sa ma las complexata. Am intalnit multe persoane si am in minte multe povesti ale unor oameni care au avut diferite experiente, fie ele placute sau neplacute. Si astfel am evoluat ca jurnalist. Toate m-au impresionat iar cea mai recenta, o discutiie purtata cu un fost traficant si consumator de droguri in inchisoare m-a facut sa-mi dau seama ca meseria mea este scot la iveala aceste povesti uluitoare.
In calitate de realizator de emisiune am invatat un singur lucru: scopul suprem al unui realizator de emisiuni este sa stabileasca o relatie cu invitatii si cu telespectatorii ... sa fie imbinarea celor doua parti (invitat si telespectator) astfel incat cele doua sa poata comunica si sa se inteleaga una pe cealalta. Realizatorul trebuie sa construiasca pe baza unui fir subtire de matase, o funie groasa care sa nu poata fii rupta si care sa aiba la cele doua capete cele doua parti constitutive, invitatul si telespectatorul. Realizatorul trebuie chiar sa se cofunde cu acea funie. Mi-au placut provocarile si am realizat chiar o editie a emisiunii in limba engleza fara ajutor. Am avut o invitata din Rhode Island alaturi de care am purtat o conversatie timp de o ora in limba engleza si, bineinteles tradusa in limba romana de mine.
Imi doresc deosebit de mult sa merg in continuare in domeniul jurnalismului si al televiziunii. Vreau sa trec de la a lucra si a face stiri pentru comunitatea bistriteana (pentru ca televiziunea locala asta inseamna. Nu lucrezi pentru o televiziune anume sau pentru sefi, ci lucrezi pentru oamenii care te privesc si au diferite asteptari de la tine) la a colabora cu mass-media nationala fie ea presa scrisa sau televiziune. Am idei foarte multe, reportaje intregi pline de lucruri pe care oamenii nu le cunosc si mai presus de toate....setea de a fi jurnalist, dorinta si curajul de a descoperi. In curand o sa implinesc 17 ani, unii ar spune ca sunt prea tanara dar eu nu consider acest lucru. De ce sa ne limitam la varsta? De ce se eschiveaza toata lumea cand vine vorba de capacitatea de munca a tinerilor? Tocmai pentru ca esti tanar ai acea sclipire in ochi, acea ambitie care te impinge inainte si acele planuri de viitor care iti invelesc gandurile. Din punctul meu de vedere, un jurnalist tanar cu putina experienta, dar care este dornic sa descopere si are curajul sa intre in competitie cu cei care au in spate zeci de ani de practica ar castiga cu siguranta. De ce? Pentru ca de la greutatea experientei pe care o au in spate jurnalistii mai in varsta, uita sa mai priveasca spre cer si uita sa se miste repede, intra intr-o monotonie impusa de acea experienta. Pe cand un tinar care nu are la el „saci de experienta” merge mai usor, incearca toate trairile posibile, cauta si in gaura de sarpe, pentru ca este liber si nu are impuse niste reguli clare care sa ii limiteze imaginatia. Jurnalismul nu inseamna alinierea la niste norme clar stabilite ci inseamna cercetare, curiozitate, curaj, disponibilitate si imaginatie pentru cautarea tuturor punctelor de vedere care fac obiectul unei stiri complexe.
Imi doresc deosebit de mult sa colaborez cu media nationala, vreau sa arat ca pot mai mult si ca sunt dispusa sa muncesc chiar si la varsta pe care o am. Pana acum varsta nu a reprezentat un impediment si nu cred ca va reprezenta de acum inainte. Am reusit intotdeauna sa impac si scoala (unde am rezultate foarte bune) si marea mea pasiune, jurnalismul si televiziunea. De cele mai multe ori am impresionat prin munca pe care am facut-o si cred ca asface fata cu succes noilor provocari.
Iata ce ne-a scris Edit:
In primul rand vreau sa va multumesc pentru ca mi-ati raspuns la mesaj. Ma bucur ca sunteti interesati sa ma cunoasteti. Sunt o persoana creativa, energica, inventiva si talentata. Prin picturile pe care le-am facut, prin poeziile pe care le-am scris, prin eseuri si alte scrieri realizate mi-am dezvoltat un extraordinar simt al creatiei. Imi face o deosebita placere sa scriu, sa pictez sau sa conversez cu diferite persoane pe diferite teme. Nu-mi imaginez un minut din viata fara sa creez. Datorita faptului ca traim intr-o lume in care se succed evenimente cu o rapiditate uluitoare, o era ultramoderna, supercomputerizata, atentia oamenilor nu se apleaca spre lucrurile marunte dar semnificative ale vietii, cum ar fi poezia, proza, pictura, muzica si arta in general. Acest lucru m-a indemnat sa va scriu. Nu vreau ca aceste valori sa se piarda. Vreau sa le promovez si sa le scot in lumina pentru toata lumea si mai ales pentru tineri. Sincer, nu prea pot discuta cu tineri de varsta mea despre poezie, pictura muzica (adevarata), politica (domeniu care ma fascineaza) etc pentru ca nu prea au o cultura generala bogata si sunt interesati de alte subiecte. In schimb ori de cate ori am avut ocazia am discutat cu persoane mai mature si mi-a facut o deosebita placere sa cunosc si alte pareri si sa ma confrunt cu puncte de vedere opuse alor mele. Vreau sa leg noi prietenii si vreau sa ma ajutati sa-mi fac cunoscute lucrarile (Eu locuind intr-un oras cu o suprafata mai redusa imi este dificil sa gasesc persoane dispuse sa ma ajute - edituri, galerii de arta etc).
Cred ca cea mai mare calitate a mea este ca nu sunt victima dezvoltarii rapide a societatii, nu las partea dureroasa a realitatii sa se prinda de mine si sa ma transforme intr-o persoana obisnuita. Sunt de parere ca acela este inteligent, geniu, care se descopera pe el insusi. Atunci poti sa spui ca te cunosti cand realizezi de fapt ca nu te cunosti deloc si esti constient ca ai o mare putere in maini. Puterea noastra este mult mai mare decat credem, noi suntem adevarata putere. De-a lungul vietii mele am invatat ca pot sa fac orice daca vreau (Chiar ORICE legat de fiinta mea) nimic nu ma impiedica pentru ca eu detin puterea. Viata mea mi-o construiesc eu. Din punctul meu de vedere viata este o gradina. Trandafirii sunt iubirea, crinii sunt frumusetea, margaretele reprezinta sanatatea si floarea-soarelui reprezinta energia. Fericit este acela ce are in gradina lui trandafiri, crini, margarete si floarea-soarelui pentru ca acela detine cheia desavarsirii. O alta calitate a mea este ca detin aceasta cheie a desavarsirii adica am in viata parte de trandafiri, crini, margarete si floarea-soarelui. Sunt o persoana optimista si am impresia ca atunci cand gandesc pozitiv problemele se "micsoreaza". Am acceptat si necazurile si problemele si m-am bucurat ca au trecut prin viata mea pentru ca atunci mi-am dat seama de fapt cat de mare este fericirea mea.
Din creatia mea societatea castiga o picatura de suflet original, tanar si creativ, cu care sa se adape in vremuri de cumpana si probleme. Fiecare creatie a mea este o parte din sufletul meu.
| |
|
|
IBOLYA EDIT GYENGE
Curriculum Vitae
DATA SI LOCUL NASTERII: 2 ianuarie 1990, Bistrita
VÂRSTA: 17 ani
DOMICILIUL: Bistrita, strada Dumbravei
MOBIL: 0742 968 276
STUDII: Liceu de Arte Plastice "Corneliu Baba" (2001-2006), Colegiul National “Andrei Muresanu” (1997-2001)
PERFORMANTE:
Mentiune, Concursul naþional de poezie si prozã 2000-
Locul III, Concursul local de dans modern 2000-
Mentiune, Concursul regional de poezie “Petofi Sandor” Dej 2001
Mentiune, Concursul de matematica desfasurat in România si Ungaria 2000
Expozite colectivã de ceramicã 2002
Locul I, Olimpiada de Biologie(etapa judeteanã) 2003
Expozitie colectiva de pictura si grafica 2004
Locul II, Olimpiada de Cultura Civica (etapa judeteana) 2005
Participare Sesiunea de comunicari stiintifice ale elevilor la biologie 2006
Locul II olimpiada de istorie (etapa judeteana) 2006
Locul III olimpiada de limba si literature engleza (etapa judeteana) 2006
Locul III concursul national stiintele pamantului (etapa judeteana) 2006
Locul IV sesiunea de referate si comunicari stiintifice la istoria universala (faza nationala) 2006
Eseuri si lucrari publicate cu ocazia: zilei Europei 2005, Zilei mondiale a miscării Scout 2003, 2004, 2005, zilei nationale a Romaniei, în ziarul Rasunetul de Bistrita, in Revista ETC., si in Revista Secolul 21. Poezie si proza in limba engleza publicata in Revista ETC. si Youth, poezie publicata in cotidianul Mesagerul 2006
EXPERIENTA PROFESIONALA:
Om de radio, responsabil cu mixarea pieselor si introducerea calupurilor publicitare (noiembrie 2005 – ianuarie 2006) Radio 21 Bistrita.
Reporter si cameraman, am lucrat pe teren zilnic, exceptand perioada in care mergeam la scoala, atunci munca de reporter si de cameraman era amanata pe dupa masa. Am lucrat ca si reporter in toate domeniile ( social, politic, administrativ, economic, cultural, sport) (ianuarie 2006 – prezent) TV Bistrita.
Realizator de emisiune, realizez o emisiunea “Tendinte” la care am lucrat atat ca si cameraman pentru imaginile si interviurile de care aveam nevoie cat si ca editor imagine, montandu-mi fiecare secventa filmata. In prezent emisiunea este realizata in direct pe TV Bistrita.
ABILITATI:
-pictura
-designul ambiental si publicitar
-operare pe calculator
-scrisul
-filmatul
-editarea imaginilor
Limbi strãine:
Engleza- foarte bine
Maghiara- foarte bine
Italiana- bine
Spaniola- bine
Germana- suficient
Franceza-suficient
OBIECTIVE:
Concomitent cu urmarea liceului de arhitectura, in cadrul caruia am rezultate foarte bune, sunt colaborator la o televiziune locala, slujba pe care as vrea sa o amplific. Imi propun ca prin experienta dobandita pana in prezent sa ajung sa colaborez cu o televiziune nationala, tinand conte de capacitatea mea de relationare cu altii si de calitatile mele precum o personalitate puternica si deschisa. La terminarea liceului de arhitectura doresc sa urmez facultatile de design si de drept. Zilnica relatie pe care o stabilesc cu diferite persoane, atat publice cat si persoane simple m-a facut sa reflectez asupra viitorului meu si asupra pasiunilor mele, motiv pentru care am ales sa urmez la terminarea liceului facultatea de drept. Vreau sa intru in politica, si consider ca meseria de jurnalist pe care am inceput-o inca de la aceasta varsta ma ajuta enorm, intru cat sunt de parere ca cei care cunosc intr-adevar problemele esentiale ale societati se pot adresa acesteia in calitate de politician. Slujba de jurnalist mi-a mijlocit cunoasterea in ceea ce priveste problemele si evenimentele se se succed zilnic cu o rapiditate uluitoare. Din simplul motiv ca traim intr-o lume ultracomputerizata in care fiecare eveniment conteaza pentru ca acestea fac ca in cuprinsul fiecarei vieti sa se deschida orizonturi noi, consider ca meseria de jurnalist si ulterior de politician se pliaza dupa personalitatea mea.
PASIUNI :
pictura, designul, cititul si lectura. Am un interes deosebit pentru jurnalism si politica.
RECOMANDÃRI:
În activitatea de elev am scos la iveala diferite calitati fundamentale initierii mele in lumea jurnalismului: Sunt o persoanã caldã, iubesc oamenii, sunt interesata de activitatea pe care o prestez, talentata, comunicativa etc. Cele de mai sus pot fi susþinute de profesorii mei. Printre acestia se numãrã: doamna profesoara de limba româna Mara Ecaterina (0742406445), doamna profesoara de stiinte socio-umane Palko Corina (0263237913), domnul profesor de istorie Duda Vasile (0263220394), doamna profesoara de geografie Costinasi Alina (0263219966), doamna profesoara de limba engleza Nadia Muresan (0722424969) cât si de ceilalþi profesori din cadrul Liceului de Arte Plastice "Corneliu Baba". În ceea ce priveste timpul petrecut în afara scolii, am un comportament decent, civilizat, îmi ajut familia, si sunt respectuoasã cu toti oamenii. Despre acest lucru poate da relatii vecina mea, Jenita Naidin, consilier guvernamental tel. 0263237610.
DATA REDACTÃRII 26 August 2006
Creatii:
Poezii
Amurgul
Linistit coboara prin himerele culorii
Calatorind prin vise de ingeri romancieri
Soarele se ineaca in priviriile serii
Simfonii de pace imprastie peste zari.
Aprinsa-i privirea lui cuceritoare
Ce scapata arome imbietoare de vin
Dezmiarda cerul intr-o fantezie tracatoare
Si dulceata lui devine traptat venin.
Valuri tulburi de lumina si culoare
Hranesc ochii Portii Raiului
Ceata dulce de visare si candoare
Se scurge pe umarul pamantului.
Departe se vad ca niste ingeri ce se desfata in lumina
Razele desprinse din a soarelui matase
Ingeri ce plutesc tinandu-se de mana
Luptanda sa ajunga la a culorilor imparateasa.
O aroma calda sfasie cu dintii pacatul lumii, necurat
Aprinde cu privirea arzatoare ca focul inimii
Suflete cufundate in pacat
Si se stinge in glorie peste visele lumii.
Intreg intinsul se roaga dupa inc-o mangaiere
Dupa zambetul ochilor cufundati in licariri ce curg
Pemantul ingenuncheaza pentru o vedere
A regelui viselor profunde...Amurg.
Noaptea
Adancul noptii imi patrunde in trup
Ma cheama, ma infioara, ma arde
Imi trezeste sufletul la drum
Il indeamna sa mearga departe.
Dornic mi-e sufletul sa zboare in noapte
Prin fosnetul lunii ce se misca in vis
Prin intunerucul cerului luminat de a stelelor soapte
Si sa ajunga sa guste din paradis.
O sete de fiara invaluie lumea
O dorinta in flacari de nestins
Pamantul intreg tanjeste sa prinda Luna
Si sa stea la poalele ei destins.
Ochii noptii sunt oglinda in care ingerii ce privesc
Vesnicii cuceritori ai pamantului
Ce ii imbata pe toti ce ce ii doresc,
Dusmani eterni ai timpului.
Adancul privirii noptii imi urmareste sufletul hoinar.
Valulu misterios si rece al simtirii cerului
Dispare ca un vesnic fugar
Dar lasa umbra lui in palmele calde ale sufletului.
Cerul misterios cugeta in liniste profunda
Dezmierdat de privirile stelelor arzande
Ce in bratele lui vor sa ajunga
El fiind Luceafarul din a carui farmec lumina lor se desprinde.
O neagra furtuna e noaptea
Un vis etern si misterios
In care sufletul isi pierde calea
Spre a deveni vesnic calator.
Ma inec in cer
Al cerului ochi cald, fermacator
Picura lumina, speranta si vise
Ce se scurg peste sufletu-mi zburator
Inecandu-l in sfanta pace.
Ma inec in valurile orizontului
Calde, sclipitoare
Sufletu-mi zboara din mainile pamantului
Si se linisteste in a cerului mare visatoare.
O lumina coboara usor pe treptele sufletului meu
Se scalda sufletu-mi in liniste si caldura
Ma inec in cerul plin de noblete de zeu
Ma incalzesc cu speranta si cu bunatate vesnic pura.
De voi pleca....
De voi pleca la drum etern
Cu sufletu-mi de scriitor
Va voi lasa un strop din el
In lucrari, nemuritor.
Sa-l apreciati si sa-l iubiti
Caci sufletu-mi mie viata
Viata mi-e tot ce am scris
Sufletu-mi mie opera.
Nu voi lasa ca sufletu-mi sa fie batjocorit
De cei ce in viata lor posaca
Arta nu au iubit
Ci au trait intr-o mare seaca.
De voi pleca la drum etern
Cu sufletu-mi nemuritor
Nu-mi pomeniti numele
Pomeniti-mi sufletul de scriitor.
Eseuri
Viata
Ce este de fapt viata? Cand se naste cineva spunem ca a primit darul divin, viata. Nasterea este un moment din viata, nu este singurul, dar este cel fundamental. Nu toate sufletele sunt atat de privilegiate incat sa se nasca. Exista suflete blocate intre viata si eternitate. Viata este cel mai mare cadou care a fost dat vreodata fiintei. Am putea "trai" fara viata? Am putea trai fara sentimentul placut de a exista, de a simti placuta adiere a prospetimii vietii? Fericirea, tristetea, bucuria, intelepciunea, dorinta, sunt sentimente care nu ar exista in noi daca nu ar fi viata. Viata ne este data, noi trebuie sa o traim. Viata este ca o gradina. Depinde de noi daca vream ca aceasta sa fie frumoasa sau pur si simplu un loc uscat, posac, lipsit de vitalitate. Suntem gradinarii propriei gradini. In mainile noastre sta capacitatea de a o "construi" dupa bunul plac. Este adevarat ca nu de putine ori vremea afecteaza cresterea, dezvoltarea gradinii noastre. De multe ori ploaia, furtuna, vantul ne strica aproape tot ceea ce am construit, tot ceea ce am plantat si trebuie sa o luam de la capat. Dar forta vantului, a furtunei nu pot afecta gradina noastra in asa masura daca ne punem anumite masuri de protectie. Putem sa ne invelim trandafirii, crinii, margaretele, floarea soarelui in momentul in care observam apropierea unei furtuni. Munca necesara ingrijirii unei gradini este destul de multa insa ce mare va fi satisfactia la apusul soarelui in momentul in care stai sa iti apreciezi opera si constati ca din toate gradinile, a ta este cea mai frumoasa, cea mai inflorita si realizezi ca a meritat fiecare moment alocat ingrijirii si protejarii oazei tale de pace.Dupa cum ati putut constata in aceasta povestioara gradina reprezinta viata fiecaruia dintre noi, goala, neproductiva fara nici un rod la inceput, la nastere, dar este fundamental sa avem aceasta gradina. Munca gradinarului este aceasi cu staruinta, consecventa omului pentru ajunge la rezultate desavarsite. La fel cum vremea nefavorabila distruge tot ce gaseste in cale asa sunt si loviturile vietii care te imping in noroi, important este sa cazi pe spate si nu cu fata, pentru a putea vedea lumina soarelui. Loviturile ca si vremea pot fi placute dar pot si foarte grele. De aceea trebuie sa ne luam masuri de protectie, sa stim cum sa le primim si, cel mai important, sa stim cum sa trecem peste ele. Optimismul, gandirea pozitiva, forta, puterea de a invinge tot, energia trebuie sa se regaseasca zi de zi in fiecare dintre noi pentru ca ele sunt de fapt uneltele gradinarului. Trebuie sa ne bucuram de fiecare moment din viata noastra. Trandafirii reprezinta dorinta, iubirea, atasamentul, dragostea. Crinii reprezinta sensibilitatea, bucuria, puritatea inocenta, intelepciune. Margaretele sunt frumusetea, marinimia. Iar floarea-soarelui este intruchiparea energiei, puterii, luminii si caldurii. Fericit si implinit trebuie sa fie acela ce are in gradina lui trandafiri, crini, margarete si floarea-soarelui.
Cel ce are in viata lui parte de iubire, de sensibilitate, intelepciune, frumusete si energie si-a indeplinit menirea pe pamant. Fiecare este independent sa-si aleaga stilul de viata, sa-si impuna propriile reguli pentru ca viata este un element atat de subiectiv incat nu se aseamana cu nici una din formele de traire. Viata poate fi schimbata instantaneu printr-o simpla actiune. Oamenii ar trebuisa constientizeze ca ei au viata in proporiile maini si ca au autonomie absoluta. Fiecare dintre noi este liber sa-si decoreze viata cu iubire, sanatate, intelepciune si energie.Ce sublim este sa simti ca ai parte de iubire.
A iubi inseamna a darui si a primi. Iubirea nu sa explica ca fiind un fenomen fiziologic sau biologic pentru ca ea este mai presusu de acestea. Iubirea poate fi frateasca, amicala prin care dovedesti dragostea nelimitata fata de o persoana de acre te-ai atasat.
Cateodata viata pare un lucru asa insinifiant, cand ai bani, avere, satisfactie materiala simti ca nimic nu iti lipseste, insa nu este asa. Aceasta satisfactie este doar la suprafata caci in launtrul sufletului tau arde flacara neputintei, flacara nemultumirii, singuratatii. In schimb cand ai parte de fericira, iubire, intelepciune, bucurie te simti implinit si sufletul tau radiaza de fericire. Devi "incandescent" In momentul in care sti cum sa-ti construiesti propria viata si sti sa fi tu insuti indiferent de imprejurare. De la nastere si pana la finalul vietii noastre suntem gradinari si ne construim vietile asa cum credem ca este bine. Atunci ce este viata? O munca neincetata? Un concurs spre moarte? NU! Viata este cel mai subtil lucru care ni s-a putut intampla vreodata. Este o calatorie pentru fericire. Ce fericire mai mare decat acea ca sti ca ai dat tot ce poti, ca nu te-ai limitat. Ce satisfactie mai mare decat acea ca ai primit dificultatile asa cum au venit ele si ai stiut sa faci fata urcusurilor si coborasurilor indelungi ale vietii. Privilegiat este acela ce a simtit in proprile maini viata, trecatoare cum este ea, cu toate greutatile si cu toate fericirile pentru ca acela este mai presus de un zeu. Cand stai sa patrunzi taina adanca a vietii constati ca in tot acest timp nu ai facut nimic si simti nevoia sa te dezvolti sa devi stapan pe actiunile tale si sa scapi de marii dusmani ai vietii, lenea, incapacitate, superficialitatea. Luati-va viata in maini si simtiti-va liberi, puternici, faceti-va o imagine frumoasa despre viata astfel incat aceasta sa ramana intiparita in mintea voastra o eternitate si nu un minut asa cum ar ramane o imagine goala, necuprinzatoare, seaca. Atotputernic se simte cel ce la sfarsitul vietii constata ca nu va muri ci va ramane etern viu prin intensitatea cu care si-a trait viata si prin faptele intiparite pentru totdeauna in imaginea spiritualului.
Nemurirea nu se dobandeste printr-o vraja, si nemurirea nu inseamna eternitate fizica. Nemurirea fizica nu exista pentru ca fizicul este doar un intermediar prin care psihicul isi duce la bun sfarsit indatoririle. Fizicul este micul ajutor de care sufletul are nevoie pentru a ajunge la fapte desavarsite. Sufletul este nemuritor daca stie sa fie pentru ca numai de noi depinde daca suntem nemuritori sau nu. Fiecare clipa din viata noastra poate fi o eternitate daca patrundem cu profunzime in adancurile niciodata cunoscute ale ei. Fizicul aduce satisfactie materiala, o satisfactie superficiala, de scurta durata. Adevarata multumire se naste din adancul sufletului. Din bucuria intensa ce fierba daca stim sa o traim. Chiar si frumusetea fizica nu este ceva de la sine statator ci ea se afla in concordanta cu frumuseta spirituala. Cine are un suflet frumos, curat, care a trait cu intensitate fiacare moment al vietii, multumit de faptele sale, acela are o frumusete fizica nemaipomenita. Sarmul vine din interior. Ochii imaculati precum apa unui izvor sunt rezultatul actiunii sufletului. Dar mai presus de toate un om frumos este un om fericit si implinit. Intelept este acela ce stie sa fie frumos intai cu sufletul si cu mintea si apoi cu fizicul pentru ca acela are cea mai mare comoara din Univers.
Eroul
Pe firava si obosita aripa a apusului de veac, o aripa lovita de insuccesele lasilor care se numesc razboinici si ranita de lipsa curajului si a vitejiei, ultimele raze ale amurgului cad covarsite de timpul trecut. Doresc sa mangaie parca ultimele clipe ale acestui secol care ramane in amintirea lor ca o suava miresasma a unei vremi fara roade. Iar sarmanul veac se prabuseste invins de lupta apriga pentru a dovedi ca timpul este stapan peste toate. Inchide ochii lin ca susurul unei ape poleita cu sclipirile soarelui, asculta pentru ultima data simfonia amurgului neadormit printre himerele propriilor culori si face loc unui nou timp care abia acum isi dezvaluie splendoarea. Timpul a trecut prin tot ce e viu spre a se hrani cu viata asemenea unui rege las ce se hraneste cu gloria supusilor sai. S-a adapat cu tinereti insorite spre a deveni viril si plin de energie pentru crancena lupta el insusi. Oricat ar lupta tot trecator ramane si iata-l ca acum priveste agonia veacului ce va sa treaca neputand sa faca nimic, drum de intoarcere nu exista si nici salturi eroice inainte. Asa i-a fost sortit sa fie trecator si de neoprit.Si iata ca dupa acest sfarsit de veac urmeaza un nou inceput... Un nou inceput in care se simte deja aroma proaspata a diminetii, energia univarsului parca abia trezit, puterea luminii care se resimte pretutindeni. Ziua are parca, trupul despicat in doua izvoare eterne ce vagheaza permanent asupra lumii proaspat renascute. Rasaritul si amurgul...Rasaritul rostogoleste pamantul in boarea luminilor trandafirii. Ploaia de lumini aromitoare se simte pretutindeni, spaland pacatele unei ere ce a fost si plantand mugurii unei ere ce va sa vina. In coloratele licariri ale soarelui se-nvasmantau ingeri ce se pierdeau in aburul misterios al privirii Raiului. Mladioasele fire de aur, deprinse din interminabilul sir de culori ale unui curcubeu, picurau cuvinte feerice, binecuvantand pamantul care se paragatea pentru marea reintoarcere.
Din singuratate crestea linistea ca o mangaiere suava si cuprinde toata frumusetea peisajului inconjurator intr-o aura de tacere. Totul se desfata in atmosfera delicata a inceputului, a sentimentului proaspat de inviere. culorile jucau galese deasupra intregulu peisaj scapatand usoare licariri de clestar pe umarul fraged al pamantuluio ce se imbraca treptat in matasea acevarului si al puritatii. Micile licariri obosite dupa dansul ce parca inalta atmosfera spre infinit spre divinitate, au hotarat sa devina romancierii momentului si contopindu-se spre a ajunge spre desavarsire au scris prima fila a inceputului acestei ere.
Era un inceput care promitea multe..Dintr-o data din adancurile nicidata cunoscute ale naturii o lumina a luat nastere. O lumina ce crestea treptat dar sigur. Se putea vedea in jurul ei cum florile isi etalau frumusetea, tot ce era viu era atras ca de parfumul unui vis de vara ce te coplesea ca o mangaiere dumnezeiasca. Pamantul a inverzit devenind bogat in mii de plante ce au iesit la suprafata spre a se inchina miracolului. Acea lumina de un alb imaculat se asemana unui suflet de inger ce a cazut din cer si si-a frant aripa. Norii din respect pentru ceea ce se intampla jos s-au dat la o parte lasand cale libara soarelui care desi se simtea eclipsat de minunata lumina o binecuvanta. Totul era o apoteoza a culorii. un triumf, dupa atatia ani, a luminii asupra intunericului. Era un alb uluitor, cald si pulsand de viata care te chema la el, un alb ce nu apartinea pamantului ci eternului. Albul acelui moment, un alb sclipitor, care era ceva ireal si nu putea fi comparat decat cu albul spumei marii sau al lunii in timpul noptilor de iarna.. Totul facea parte dintr-o atmosfera de vis, o atmosfera pe care o degaja expresia incomoarabila a lirismului sufletului naturii.
Brusc... acel moment placut a disparut, totul a revenit la normal. Plantele, insectele si animalele ca ultimii boieri si marii intelectuali si-au deschis ochii din visul profund coplesitor si priveau in jur. Nu isi explicau ce s-a intamplat cand pe pamant alaturi de ele au observat un minunat copil cu chip de inger. Era un prunc care parea sa fie fiul frumusetii si al minunatiei.
Avea obrajii de culoarea alba a migdalelor din caisa, surasul lui emena acelasi aur copt ca si al soarelui, al graului si al caiselor. Surasul lui era tulbure, te hranea ca un lung apus de soare. Ochii copililui parca erau facuti din mici bucatele de catifea maronie ce inveleau privirea intr-o aura de delicatete.
S-a nascut la sfarsitul dizgratiilor. Cu el a inceput noul veac. Era fiul naturii care satula de atatea infrangeri si-a dat toata puterea spre a putea da viata unui minunat prunc. El va fi eroul ce va duce natura, pamantul pe culmile gloriei.
Timpul a trecut iar copilul dragut ce adineauri imprastia peste tot candoare si care imbiba intregul peisaj prin zambetul si privirea lui intr-o aura dulce si tandra, a devenit un barbat. A trecut vremea cand zburda lipsit de prejudecati pe campie, se juca cu micile vietati si se scalda in raul ce il astepta in fiecare amiaza. Lumea lui, fara griji si probleme, insorita zi de zi si cufundata in culorile aripilor fluturilor si curcubeelor acum a devenit serioasa. A crescut sub ochii peisajului ce il admira zi de zi pentru splendoarea lui. S-a maturizat. Acum privirea lui nu reflecta imaginea splendida a zilei invaluita de mirificele raze ale soarelui ci privirea lui te atragea prin misterul pe care il degaja. Era incantatoare.. Parca avea noaptea prizoniera in ochii lui. Acum era un om sprancenat, puternic, curajos. Obisnuia sa se intalneasca sub clar de luna cu mama lui, natura. Natura il sfatuia, il incuraja pentru lupta ce urma sa vina. O lupta crancena cu dusmanii naturii, cu barbarii ce dispretuiesc tot ceea ce este frumos. Stelele priveau si ascultau conversatia dintre ei si se simteau atrase de flacaul ce se face pe zi ce trece mai frumos. Preintre ele el era luceafarul pe care il asteptau noapte de noapte sa le incante cu chipul si cu vocea lui.
Mama natura l-a invatat sa apere corect numele si onoarea ei. L-a invatat ca onoarea este ca ochiul, nu suporta nici cea mai mica impuritate pentru ca il distruge in totalitate. Baiatul a crescut stiind acest lucru care ii era amintit zi de zi.
Pregatit si indemnat de mama natura a ajuns la clipa adevarului.
Intr-o dimineata adormit la marginea raului si invalui de roua diminetii, a auzit un sunet groaznic. Sunetul devenea tot mai intens cu fiecare clipa si parca creea un gol imens in suflet. Brusc mii de alte sunete incepeau sa se nasca si sa otraveasca minunatia peisajului. Focuri de arma se auzeau de departe, omarand orice moment de liniste si de solitudine. In prezenta acelor sunete natura se simtea scarbita si distrusa in intregime. Cu cat se apropiau mai tare barbarii le puteai vedea silueta odioasa care creea repulsie pana si firelor de iarba peste care treceau. In fata lor totul se ofilea si devenea nimic. Se credeau atotputernici distrugand cu armele lor tot ce intalneau in cale.
Flacaul a tresarit speriat si nepregatit dar in adancul sufletului sau stia ca acest momant se va apropia tot mai tare. Inima ii batea precum un cutremur iar sangele ii fierbea in vine. Inainta timid dar indemnat de o forta supranaturala care mereu il facea sa creada ce s-a nascut invingator. Si iata..... S-a vazut in fata barbarilor care de veacuti intregi au distrus onarea mamei sale, care au murdarit puritate si inocenta naturii. A simtin in mainile sale o putere nemaipomenita care l-a indrumat sa sara asupra barbarilor. In acel moment avea in ochi o flacara ce ardea din ce in ce mai tare si il intimidau pe inamic. Capatase puteri de zeu si il putea dobora la pamant pe inamic cu o simpla atingere. Tunetele rasunau iar cu fiecare fulger privirea i se inasprea. Cerul s-a inegrit si pamantul parca dorea sa se ridice la viata. Topoarele barbarilor se ridicau in aer si se pregateau sa tinteasca flacaul dar acesta, agil, se ferea iar topoarele ajungeau infipte in crestetele barbarilor. Pamantul se adapa cu sangele celor care de veacuri l-au distrus. Vantul vuia puternic imprastiind peste tot aceasi mireasma neplacuta dar vicorioasa: a mortii. Inamicii cadeau la pamant unul cate unul dupa loviturile fatale date de fiul naturii. Parca fiecare fulger il incarca cu puteri dumnezeiesti si il faceau superior peste tot si peste toate. Ultimul barbar ramas a incercat sa-l surprinda pe la spate pe flacau insa acesta s-a intors la timp si l-a impins cu o putere de speriat in creanga unui copac care i-a intrat direct in inima.
Flacaul nu mai era acelasi. Avea privirea insetata de moarte iar sudoarea fruntii gemea dupa o noua victima. A ingenunchiat si si-a umezit mainile cu sangele dusmanilor curs pe umarul pamantului. Atunci un fulger puternic l-a nimerit si acesta a devenit lumina ce a fost la inceput. Cerul s-a luminat si peisajul a fost invaluit de o ceata deasa. Chipul eroului nostru se regasea in acea ceata plangand dupa viata, insa nimic nu va mai putea sa il aduca inapoi pentru ca si-a indeplinit misiunea. Se auzea pe un glas tandru... Mama vreau sa mai traiesc, sa te simt, sa-ti mai vad o data surasul cu care m-ai hranit si sa-ti aud glasul cu care m-ai adapat....
Iar din departare se auzea pe un ton slab....Ti-ai indeplinit misiunea pamanteasca ...vei ramane etern prezent in susurul apelor ..in vuietul vantului.....in razele soarelui pentru ca esti un erou...Viata este o cursa spre moarte.
Societatea romaneasca
De-a lungul existentei sale multiseculare, societatea romaneasca a trecut prin diferite schimbari, unele majore care chiar au schimbat intreaga structura a societatii, altele minore, a caror prezenta nu s-a resimtit in viata societatii. Multe din aceste shimbari s-au datorat situatiei externe. Datorita faptului ca societatea romaneasca a fost dintotdeauna deschisa, ea a fost supusa marilor reforme si schimbari europene. Putem afirma ca dezvoltarea societatii romanesti a fost direct subordonata situatiei internationale.
In intreaga sa istorie societatea romaneasca a fost martora propriei ascensiuni sau, din contra, propriului sau regres. Datorita perioadelor tulburi prin care a trecut, existenta societatii romanesti s-a aflat intr-o continuua fierbere avantata pe un drum pe care l-a parcurs in decursul istorie, nu lin, nu fara greutati, salturi eroice inainte ori simultane dari inapoi.
Istoria Romaniei ar trebui sa aiba o importanta deosebita pentru fiecare cetatean deorece prin faptele trecute s-a ajuns la prezent. Un prezent probabil care nu satisface dorintele cetatenilor, un prezent care nu se ridica la nivelul asteptarilor indivizilor societatii. Istoria nu poate fi schimbata. Tot ce s-a petrecut in trecut este ireversibil si din acest motiv este inutil sa discutam despre eventualele actiuni care daca ar fi existat ar fi schimbat demersul lucurilor.
In dezvoltarea fiecarei societati si nu numai, in evolutia fiecarul element sta la baza principiul cauzei si al efectului. Cauza reprezinta initiativa, gandul, ideea, planul, care puse in aplicare au o consecinta. Putem astfel afirma ca gandul si transpunerea acestuia pe hartia alba a realitatii reprezinta cauza. Consecinta acestor doua elemente se numeste efect. Efectul ca urmare a cauzei sau a actiunii se subordoneaza acesteia. Se creeaza un magnetism pentru ca o cauza atrage cu sine intotdeauna un efect. Efectul la randul lui poate sa aiba atasata o cauza, si in acest fel totul se transforma. Acest magnetism tranfoma lumea, punand-o intro permanenta miscare. Gratie fenomenului de cauza-efect totul se dezvolta in lume si implicit societatea. Fiecare actiune din trecut a generat o situatie din prezent.
Prezentul pe care il traim este efectul unei cauze care a existat anterior. Prezentul este un termen relativ si subiectiv. Timpul nu exista. Timpul reprezinta o metoda inventiva gasita de om pentru a se organiza si pentru a-si explica diferitele fenomene straine lui. In spatiu lucurile sunt mult mai complicate si nu pot fi explicate prin timp. Timpul nu poate fi impartit in: trecut, prezent si viitor. Trecutul reprezinta cauzele care au generat prezentul, el nu poate fi schimbat. Viitorul reprezinta efectele cauzelor din prezent care la randul lor au fost efecte pentru actiunile din trecut. Trecutul a fost prezent si viitorul va fi prezent dar tecutul nu va fi niciodata viitor si invers. Prin urmare singurul timp care exista este prezentul pentru ca pe acesta in putem modela. Universul nu se bazeaza pe supozitii, pe pronosticuri sau pe regrete pentru ca prin asa ceva nu se demonstreaza nimic, ori trecutul si viitorul nu pot fi schimbate ci pot fi doar ghicite, presupuse, prevazute, respectiv lamentate. Astfel acum traim un prezent maine vom trai un prezent, poimaine alt prezent. Dupa cum am mentionat in randurile anterioare termenul prezent nu poate fi definit. Fiecare dintre noi isi traieste propriul prezent. Fiecare dintre noi se afla intr-o lume a sa, construita pe diferite principii si valori. Nu este normal sa judecam viata oamenilor pentru ca fiecare are propria sa viziune si propriile sale concepte. Acest lucru face ca oamenii sa fie diferiti. Datorita faptului ca oamenii sunt fiinte sociabile inzestrate cu sensibilitate si ratiune ei nu pot trai fara sa interactioneze cu alti oameni . Exista o permanenta tangenta intre lumiile create de fiecare individ in parte. Aceste lumi interactioneaza, confruntanduse in opinii, idei, dorinte etc. luan in considerare ca lumea fiecaruia reprezinta prezentul exista o tangenta intre prezente. Aceasta esenta creata din prezentele fiecarul individ genereaza existenta prezentului societatii. Prezentul societatii nu este altceva decat o stare generala a indivizilor acesteia. Prezentul societatii nu va fi niciodata asemanator cu cel al vreunui individ ci doar se va regasi intr-o mica masura in acesta.
Cu toate ca prezentul este singurul timp care exista, istoria ne obliga sa analizam trecutul adica un fost prezent. Prezentul societatii este suprasolicitat de venimente care se succed intr-un ritm incredibil de accelerat incat in cuprinsul fiecarei vieti apar evenimente ce deschid orizonturi noi. Astfel prezentul societatii este influentat de prezentul indivizilor sai dar concomitent prezentul indivizilor societatii este influentat de prezentul societatii.
Cu toate cele mentionate anterior, in istorie, cand vorbim despre prezentul unei societati ne raportam la starea acesteia si la dezvoltarea ei. Astfel, luand in considerare acest lucru putem afirma ca societate romaneasca treieste un prezent din1990 pentru ca desi atunci s-a instaurat democratia, pasul facut fiind unul de mari proportii nu s-au mai facut pasi pentru a ajunge pe o treapta superioara a dezvoltarii. Oare in acest prezent care care nu cunoaste intreruperi de evenimente semnificative se datoreaza prezentului fiecarui individ? Raspunsul este indubitabil DA! (aceasta este o parte din cartea la care lucrez)
|
 |
